Tudor Arghezi și suprimarea publicației Bilete de papagal

Ioana Diaconescu

DIN ARHIVA CNSAS

„BOLȘEVISMUL […] NU MAI POATE NIMIC RESPECTA DIN STRĂDANIA SECULARĂ A OMULUI ȘI A NAȚIEI LUI , ORICUM AR FI FOST, DUSĂ RĂBDĂTOR ȘI TENACE,CU JERTFA DE SINE ȘI DE GENIU” – TUDOR ARGHEZI ȘI SUPRIMAREA PUBLICAȚIEI BILETE DE PAPAGAL

Publicația “Bilete de papagal”a apărut, în 1828, în urma inițiativei personale a lui Tudor Arghezi de a tipări o revistă unde să se manifeste scriitorii consacrați dar și tinerii scriitori remarcabili încă de la debut. Istoria începuturilor acestei publicații este impresionantă dat fiind că primele ei numere au luat naștere în tipografia din curtea casei de la Mărțișor care astăzi este Casa Memorială „Tudor Arghezi”. Mai este important de știut că primele două numere din, devenita celebră publicație, au fost scrise în întregime de Tudor Arghezi, pentru ca numerele 4, 5, 9 și 16 să fie scrise, respectiv, de, Otilia Cazimir, Felix Aderca, Ionel Teodoreanu și Urmuz.

 

Revista a apărut în patru serii (între 1928 – 1945), uneori la ample distanțe cronologice (am amintit în numărul trecut al revistei Convorbiri literare seriile publicației „Bilete de papagal” în apariția lor succesivă), apariția ei încetînd de fiecare data din motive diverse, fiind reluată de fiecare dată din inițiativa obstinată a lui Tudor Arghezi care nu a renunțat niciodată la această adevărată tribună literară în care a lansat și să susținut vocile bine conturate ale unor mari scriitori iviți în literatură mai devreme sau mai tîrziu, fiecare dintre ei de o valoare incontestabilă. Dovadă stau multele nume consacrate publicate cu generozitate în revista concepută anume pentru a le fi, unora, scenă de manifestare și altora, rampă de lansare:Mihail Sadoveanu, Gala Galaction, Jean Bart, Felix Aderca, Adrian Maniu, Ionel Teodoreanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Paul Zarifopol dar și tinerii de atuci ce vor deveni consacrați:Sergiu Dan, Eugen Ionescu, Emil Botta, Ion Biberi, Geo Bogza, I. Peltz etc.

 

Documentele inedite privind suprimarea ultimelor două serii din „Bilete de papagal” se referă la motivele sau, mai bine zis, pretextele desființării acestei publicații literare. După selectarea fragmentelor din ziarul „Timpul”, în care Tudor Arghezi se exprima vehement la adresa „bolșevismului”, este evidentă și fără comentarii cauza pentru care autoritățile vremii stabilesc, după luna martie 1945, suprimarea tribunei scriitorilor era obligatorie. Dar mai citim, în documentul din 10 ianuarie 1945, încă unul din motivele dispariției definitive a publicației literare „Bilete de papagal”: poziția „cercurilor gazetărești din București” de o anumită culoare politică, ele afirmînd că “acest ziar nu este cumpărat decît de intelectuali”. 

 

Îmi exprim ferm părerea că publicația„Bilete de papagal” a lui Tudor Arghezi a a fost scoasă din presa vremii din motive politice. Armata Roșie invadase România din martie 1944. Gazetarul și poetul anunța în luna decembrie a acelui an sinistru pentru România, apariția celei de-a patra serii a faimoasei tribune literare...

 

În toată existența lui poetul a stîrnit animozități, controverse, invidii. Avea o fire neliniștită , avea geniu dar și stranietăți. Avea prieteni și în egală măsură, dușmani. Dar în ce privește felul în care s-a luptat fără rest pentru revista de literatură ce o crease singur, în vremuri care se anunțau dezastruoase pentru cultura română, pentru întraga Românie, este unul exemplar. De aceea povestea finalului „Biletelor de papagal”merită reamintită mereu și mereu. Documentele stau mărturie.

 

 

Seviciul Cenzurei – luna februarie 1938

 [Către]Direcțiunea Generală a Poliției

 Am onoarea a vă face cunoscut că Ministerul de Interne a dispus suprimarea publicațiunei săptămînale intitulată:„BILETE DE PAPAGAL”1care apare la București avînd ca director-proprietar pe Dl.Tudor Arghezi.

 Șeful Serviciului Cenzurei,

 Prim Procuror Militar Magistrat,

 Rom.Hottinceanu 

 * * * 

Grupul Detectivilor 10 ianuarie 1941

Grupa a I-a R E F E R A T 

 La ordinul Dvs de a supraveghea activitatea numitului Tudor Arghezi din str.[…]am onoarea a raporta următoarele:

 Supravegherea numitului a început în ziua de 3 ianuarie 1941. În prezent Tudor Arghezi se aflăîn convalescență și în tot timpul supravegherii n u a părăsit domiciliul și nu a fost vizitat de nimeni.

 Suntem de părere ca supravegherea să fie sistată un timp, pînă ce numitul va putea părăsi domiciliul, deoarece actuala supraveghere nu a dat nici un rezultat.

 Comisar, [semnat indescifrabil]

 

 * * *

 

4 decembrie 1944 [...]

 

 În unele cercuri gazetărești se crede că dl Tudor Arghezi scoate “Bilete de papagal” împreună cu dl.Grigore Malciu2, al cărui nume nu va apare(sic!), însă, în ziar.

 

 

 * * *

 

 4 decembrie 1944 [...]

 

 Dl Tudor Arghezi a anunțat, prin afișe lipite pe placarde și pe geamurile tramvaielor, că în prima jumătate a acestei luni, va scoate zilnic, în format mare, ziarul „Bilete de papagal”.3

 Domnia sa afirmă că e singurul om care a avut curajul, sub regimul trecut, să facă un act îndrăzneț de protest, sub semnătură.

 Dl. Tudor Arghezi se referă la articolul „Baroane”, despre care s-a spus că era îndreptat în contra baronului Killinger.

 

 * * *

 

 13 decembrie 1944

 N O T A

 

 Tudor Arghezi a anunțat, prin afișaj, apariția ziarului „Bilete de papagal”.

 Angajările de personal le face fostul administrator al „Informației”, Scarlat, căruia i s-a încredințat și conducerea administrativă a nouluji cotidian.

 După cum se afirmă, ziarul „Bilete de papagal” va apare(sic!) în format mare și va cuprinde material politic și informații de tot felul.

 Se afirmă că la acest ziar n-a fost angajat tot personalul redacțional al „Informației”, cum s-a crezut la început.

 Nu figurează nici Grigore Malciu4fostul director al „Informației”

 [Semnat],

 D.

 * * *

 

 18 decembrie 1944 [...]

 

 În nr.3 din [ziarul] „Bilete de papagal” a apărut articolul „Atenție la presă”, care a nemulțumit adînc ziarele recente, contestîndu-i-se domnului Arghezi autoritatea morală de a judeca, din punct de vedere material ,pe alții.

 

 * * *

 

Notă

 La filele 108,109, 110, 111 ale dosarului (DUI 160075 Tudor Arghezi – Arhiva CNSAS) sunt prezente, sub forma tăieturilor din ziar lipite pe coli A4, o serie de articole polemice ale lui Valeriu Popovici, publicate în ziarul „Fapta” din luna decembrie 1944, intitulate, după cum urmează: “ Atitudini”, “Domnule Arghezi”, “D.Arghezi și lucrătorii”, și “D.Tudor Arghezi temutul polemist”(I.D.). 

 

 * * *

 

 10 ianuarie 1945

 N O T Ă

 Cercurile gazetărești din București afirmă că ziarul „Bilete de papagal” este susținut de grupul [Grigore]Malciu.5

 Redacția este în palatul „Viitorul” unde se află- și tipografia cu același nume.

 Liberalii au căutat să rezilieze contractul de închiriere intervenit între liberali și[Grigore]Malciu , însă n-au reușit decît în ce privește tipografia, iar contractul apartamentului ocupat de [ziarul] „Bilete de papagal” care este închiriat lui Malciu a intrat în vigoare.

 Aceste cerc uri afirmă că susnumitul ziar are un tiraj de circa cinci mii foi și nu este cumpărat decît deintelectuali(subl.mea – I.D.).

 Deci din vînzare nu se poate menține[...].

 Se presupune că Malciu ar dispune de unele fonduri care i-au rămas din timpul dictaturii antonesciene.

 

 

 * * *

 

21 februarie 1945

 N O T Ă

 

 Odată cu încetarea lucrului în tipografia „Viitorului” și-a încetat apariția și“Biletele de papagal”, cotidianul lui Tudor Arghezi.

 Cercurile gazetărești din București afirmă că prilejul a fost binevenit pentru acest ziar care nu mai putea să facă față cheltuielilor de apariție.

 Tudor Arghezi putea să treacă la altă tipografie, însă din lipsa fonduriloe se complace în confuzia de victimă a tipografiilor desi nu are nici o legătură cu măsurile luate de muncitori împotriva oficiosului liberalilor.

 [Semnat], D.

 * * * 

5 martie 1945

[…]

 

 Ziarul „Bilete de papagal” al Dlui Arghezi nu mai poate apare(sic!)din cauză că nu mai are unde să fie tipărit.

 S-a încercat la două tipografii și s-a răspuns că sunt prea aglomerate, mai ales că în rîndurile tipografilor Dl.Arghezi nu se bucură de prea multă trecere datorită unui articol scris acum doi ani, în care scutura puțin pe meșterii tiparului.

 

 * * *

 [Document nedatat]

 TUDOR ARGHEZI 

 Fragmente din articolele publicate sub semnătură în ziarul „Timpul”.

 

 Luni, 25 august 1941.”Stilul bolșevic”

 

 “Bolșevismul, cuvînt rusesc, derivat dintr-o idee de îngustime și strîmtoare, opune ideii de lărgime a menșevismului, un stil de socialism particular. El nu a fost niciodată de tendință europeană. Îngustime înseamnă constrîngere și strangulare. Menșevismul se reclamă mai puțin de o doctrină de la mijloacele de parvenire la stabilirea ei silită.

 Întrebate ce criterii le inspiră, Sovietele răspund:Suntem comuniști.

 Ideea comunismului curată nu datează de la Lenin, nici de la Marx și cu atît mai puțin de la Împăratul Stalin.”

 „Bolșevismul e un temperament și cel mai […] din toate temperamentele pînă la asasinate[…];e o stare sufletească , starea de[…], exaltată de un sentiment de juxtație fals, odată ce un individ nu mai poate recunoaște legitimitatea matematic succesivă a trecutului, oricum ar fi fost;nu mai poate nimicrespecta din strădania seculară a omului și a nației lui, dusă răbdător și tenace, cu jertfa de sine și degeniu el se bolșevizează(subl.mea – I.D.). Alege pîrtia cea mai îngustă și sea mai scurtă către o fericire foarte problematică.[…].

 “Comunismul a izbutit în Rusia exclusiv din pricina caracterului bolșevic și a procedurii instantanee de la poftă la gură. Spargi și furi, asasinezi și incendiezi și culegi. Nici un scrupul , venit măcar de la inteligență și carte, dacă nu de la iubirea de omeni și caritate, nu poate opri valul de asasinate dezlănțuit. Rușii erau cei mai indicați să ridice din ei acest talaz de moarte și devastare. O propagandă demagogică sumară, la un colț de stradă, a servit de propulsor.”.

 “Armatele aliate, îndreptate spre Moscova, au călcat fruntariile URSS-ului cu un scop spiritual:stîrpirea stilului bolșevic.”

 

Comentarii

 1Revista“Bilete de papagal” (a cărei serii a II-a fusese întreruptă la 5 octombrie 1930) repare în abia în iunie 1937 (seria a III-a), cu grafică și format noi, ca săptămînal, dar numai pentru 33 de numere. În februarie 1938 revista fiind interzisă își încetează pariția.

 2Grigore Malciu (1901 – 1950). Începînd cu anul 1942 și pînă în 1944 a fost director al ziarului “Informația zilei” din București, “cotidian de politică guvernamentală”. Îl are alături pe cel cu care fusese coleg la Facultatea de Teologie, Tudor Arghezi. În 1943 (între aprilie – octombrie), Grigore Malciu îi oferă poetului și gazetarului rubrica permanentă intitulată “Bilete de papagal”. (De fapt rubrica reprezenta a patra serie a „Biletelor de papagal”, în care Arghezi va publica pamflete. Începînd cu 16 decembrie 1944, Tudor Arghezi reușește să tipărească ultima serie a publicației cu același nume, în format de ziar, din care au apărut 48 de numere pînă la 15 februarie 1945). După numărul ziarului din 1943 cu pamfletul „Baroane”, cînd Arghezi este internat în lagărul de la Tg Jiu și după articole virulente ale lui Malciu la adresa stalinismului, ziarul „Informația zilei” va fi interzis și mai tărziu, la 31 martie 1949, fostul director va fi arestat împreună cu frații săii Emil și Dochia sub pretextul (socotit motiv!)că în cursul anului 1947 au fost prezenți, în locuința lui Mircea Damian, cînd s-a citit un „manifest anticomunist adresat intelectualilor”. Au fost „depuși toți trei în camera 8 a Penitenciarului Jilava”unde Grigore Malciu a fost condamnat la 7 ani. Moare la 15 noiembrie 1950 în lagărul de muncă forțată Peninsula, înainte de ispășirea pedepsei din cauza cumplitelor condiții de temniță.

 3Este vorba de ultima serie, a IV –a, a publicației „Bilete de papagal” (16 decembrie 1944 – 15 februarie 1945).

 4 După depunerea lui Tudor Arghezi în lagărul de la Tg.Jiu, Griore Malciu a fost pus sub urmărire. Participînd în 1947 la mitingul anticomunist din piața Victoriei, exprimîndu-se în mai multe rînduri cu vehemență ca anticomunist, după arestarea sa din martie 1949 a fost deținut politic la Jilava, Gherla și și-a găsit sfîrșitul în lagărul Peninsula ce făcea parte din șirul de lagăre de exterminare ale odiosului Canal. Tot aici, la Peninsula, a fost deținut fratele său mai mic, Emil, după ce și el trecuse prin Jilava și Gherla...Iar sora lor, Malciu Evdochia, a fost deținută în sinistrul penitenciar de femei de la Mislea fiind arestată începînd din martie 1949, pentru ca după eliberare, în 1956, să fie arestată din nou, odată cu participarea la demonstrațiile studențești de la Cluj.

 5Din memoriile lui Cicerone Ionițoiu ( 1924 -1914 , scriitor, fost deținut politic, condamnat la 26 de ani de închisoare. După 1989 alcătuiește o enciclopedie a celor dispăruți în temnițele comuniste): “ Colonia Peninsula luase ființă în primăvara lui 1950 și în 7-8 luni se construiseră 8 barăci tip H fiecare cu cite 4 dormitoare a 80 de persoane. Dar numărul va fi depășit datorită supraaglomerării cu noi contingente de condamnați, tot în baza art.209.

[…].

 De curînd se introdusese canalizarea în colonie și aveam apă la spălător. Lîngă fiecare “H”se construise cîte un W.C. cu 4 cabine. Tot lîhgă hașul nostru se construise baia coloniei și erau în curs de instalare dușurile. De curiozitate am intrat să văd interiorul băii. Am rămas înmărmurit.Înăuntru era un mort.[…].

 Am aflat că mortul era ziaristul Grigore Malciu , directorul unui cotidian Bucureștean arestat pe 31 martie 1949 împreună cu sora lui, Dochia Malciu(trimisă la Mislea)și cu fratele mai mic Emil Malciu absolvent ala Facultății de litere și filozofie , învinuiți că în 1947 au fost prezenți în casa scriitorului Mircea Damian cînd s-a citit un manifesct anticomunist adresat intelectualilor. Fusese condamnat la 7 ani și a murit cu cîteva zile mai înainte, iar baia era folosită ca morgă. Fratele lui, Emil, se găsea într-o brigadă de construcții, ca zidar, și-și petrecea timpul mai mult veghindu-și fratele, de care urma să se despartă cît de curînd.

[…]

 De fapt Peninsula este impropriu numită colonie. Numele este și se dovedește a fi cel de lagăr de exterminare.”

 

© 2023 al revistei Convorbiri Literare. Creat cu Wix.com

  • Facebook Social Icon
  • Twitter Social Icon
  • Instagram Social Icon